Pe 14 septembrie, românii sărbătoresc Înălțarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai importante zile din calendarul ortodox, marcată cu cruce roșie. Este o zi de post, de rugăciune și de respect pentru tradițiile străvechi. Totodată, sărbătoarea anunță sfârșitul verii și începutul oficial al toamnei, moment în care, potrivit credinței populare, „pământul se închide”, luând cu el insectele și reptilele.
Această sărbătoare prăznuiește două evenimente fundamentale din istoria creștinismului. Primul a avut loc în anul 335, când episcopul Macarie al Ierusalimului a înălțat Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Descoperirea relicvei a fost posibilă prin Împărăteasa Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, care a poruncit cercetările de pe Golgota. Potrivit tradiției, atunci când crucea Mântuitorului a fost atinsă de trupul unei femei decedate, aceasta a înviat.
Al doilea moment de referință a avut loc în anul 629, când împăratul bizantin Heraclius a readus Sfânta Cruce în Ierusalim. Aceasta fusese dusă în Persia de împăratul Hosroe, după cucerirea orașului sfânt. Revenirea relicvei a fost considerată un miracol și a întărit credința creștinilor din acea vreme.
Ziua Crucii este încărcată de tradiții și obiceiuri populare. Creștinii țin post aspru, iar munca grea, cusutul, spălatul și treburile la câmp sunt interzise. Tot în această zi, la biserică se sfințesc busuiocul, menta, maghiranul și cimbrul, plante considerate cu puteri tămăduitoare. Se crede că acestea apără gospodăriile și animalele de boli și necazuri.
Un obicei special spune că strugurii rămași pe viță trebuie lăsați păsărilor, fiind numiți „strugurii lui Dumnezeu”. Totodată, preoții sfințesc viile și butoaiele cu vin, în speranța unei recolte bogate. Superstițiile spun că de Ziua Crucii nu se consumă usturoi, prune sau nuci, iar pentru spor și belșug oamenii poartă în buzunar monede sfințite alături de o cruciuliță.
Această zi era folosită în trecut și pentru prognozele vremii. Se spunea că, dacă în ziua sărbătorii cocorii pleacă spre țările calde, atunci toamna va fi rece și timpurie. Dacă însă tună, oamenii credeau că toamna va fi lungă și blândă.
Credincioșii rostesc în această zi o rugăciune puternică, considerată scut împotriva răului și a necazurilor. Este o invocare a puterii Sfintei Cruci, cerând protecție, sănătate și pace sufletească. Înălțarea Sfintei Cruci rămâne, astfel, nu doar o mare sărbătoare religioasă, ci și un reper al tradiției românești, care unește credința cu obiceiurile străbune.