O pierdere imensă pentru folclorul românesc: vocea care a legat generații și a păstrat vie inima satului românesc s-a stins, dar cântecele sale rămân nemuritoare în sufletele românilor.
O voce care a adus bucurie, emoție și identitate culturală
Petrică Mâţu Stoian a fost mai mult decât un interpret de muzică populară. A fost un simbol al tradiției, un artist care a știut să transforme fiecare vers într-o poveste, fiecare melodie într-o emoție vie. Cu un timbru aparte și o prezență scenică naturală, el a reușit să se facă iubit în toate colțurile țării, indiferent de vârstă sau regiune. Fiecare apariție era o reconectare cu rădăcinile, cu identitatea românească profundă.
Trei ani de la dispariție: durerea nu s-a stins
Pe 6 noiembrie 2021, România a primit vestea care a întristat o întreagă națiune: Petrică Mâţu Stoian s-a stins la doar 61 de ani, la Spitalul Județean din Reșița. Se afla în proces de recuperare post-COVID-19, dar organismul său a cedat pe neașteptate. Potrivit Playtech.ro, artistul se afla în plină activitate artistică, pregătind noi spectacole și proiecte muzicale, semn că pasiunea sa pentru scenă nu s-a stins niciodată.
Moartea sa a lăsat un gol imens în lumea muzicii populare. Fanii, colegii de breaslă și iubitorii de folclor au resimțit dispariția sa ca pe o ruptură dureroasă de la un trecut autentic, curat, și încărcat de valori românești.
Rădăcini puternice în Mehedinți și o chemare irezistibilă către folclor
Petrică Mâţu Stoian s-a născut în comuna Isverna, județul Mehedinți, un loc în care tradiția nu este un concept abstract, ci o realitate vie. Crescut într-o familie care respecta cu sfințenie cântecele satului, a fost influențat de mătușa sa, Domnica Trop, una dintre cele mai cunoscute interprete de muzică populară din zonă.
Deși a început studiile la Drept, chemarea scenei a fost mai puternică decât orice plan rațional. A abandonat cariera juridică pentru a urma Conservatorul, hotărât să își transforme talentul într-o misiune culturală.
Un debut remarcabil și o carieră dedicată publicului
Cariera sa a prins contur în anul 1995, când a devenit solist al Ansamblului „Doina Gorjului”, iar mai târziu s-a alăturat ansamblului „Maria Tănase” din Craiova. A fost promovat de Marioara Murărescu în emisiunea „Tezaur Folcloric”, unde interpretările sale au cucerit publicul de la prima notă.
Vocea caldă, interpretarea curată și carisma naturală l-au transformat într-un nume de referință pentru muzica populară românească, fiind prezent în spectacole din întreaga țară.
Zece albume, cântece nemuritoare și mesaje din suflet
Pe parcursul vieții, Petrică Mâţu Stoian a lansat zece albume. Fiecare piesă reflectă profunzimea trăirilor românești: dorul de casă, iubirea, viața de la sat, legătura cu pământul și cu valorile autentice. Printre cele mai cunoscute piese se numără „Plecai pe-o potecă mică”, „Cine-a fost mai vinovat”, „Dulce și-e gurița” sau „Mândrulița de la Gorj”.
Muzica sa nu s-a limitat la petreceri, ci a pătruns și în zonele cele mai sensibile ale sufletului românesc, cu doine melancolice și balade ce păstrează intactă esența spiritului popular.
Recunoașterea unei cariere excepționale
Artistul a fost distins cu multiple premii, printre care Premiul I la Festivalul „Maria Lătărețu” și alte distincții în cadrul competițiilor folclorice din toată țara. Dar, dincolo de diplome, cea mai mare răsplată a fost iubirea publicului – o legătură sinceră, bazată pe respect, empatie și tradiție împărtășită.
A fost mereu un om apropiat de oameni, iar fiecare concert era o sărbătoare în care românii se regăseau în versuri, în armonii și în mesajul simplu și profund.
Moștenirea unui om care a cântat cu sufletul
Trecerea în neființă a lui Petrică Mâţu Stoian nu înseamnă un sfârșit, ci începutul unei moșteniri care va dăinui. Albumele sale sunt ascultate în continuare, piesele sunt difuzate la radio, iar tinerii interpreți îi preiau repertoriul cu respect și emoție.
El rămâne prezent prin muzică, prin amintiri și prin sentimentul pe care l-a creat în inimile oamenilor: acela că folclorul este viu, autentic și profund legat de sufletul românesc.