Ilie Bolojan își pune mandatul pe masă: „Dacă nu facem ce am promis, nu mai sunt prim-ministru” – Reforma începe cu sacrificii asumate și promisiuni concrete
Pe fondul unui deficit bugetar alarmant, care a depășit 9,3% din PIB – cel mai ridicat din Uniunea Europeană – premierul Ilie Bolojan a făcut luni, 7 iulie, un gest rar întâlnit în politica românească. În fața Parlamentului, într-un discurs ferm și lipsit de ambiguitate, și-a pus mandatul pe masă, asumându-și responsabilitatea pentru aplicarea reformelor anunțate. Nu mai este vorba doar despre vorbe, ci despre un angajament politic cu miză maximă.
Premierul a lansat un semnal clar: România nu mai are timp de ezitări. Problemele sistemice – de la pensiile speciale, până la supradimensionarea aparatului bugetar – trebuie abordate frontal. Iar el este pregătit să plece dacă nu va reuși.
Primul pas: un pachet fiscal cu impact direct
Măsurile anunțate în prima fază a reformei vizează în special salariații și pensionarii din sectorul privat. Bolojan a recunoscut că începutul este dureros, dar consideră că era inevitabil. Într-un sistem bugetar suprasolicitat și subperformant, eliminarea risipei și redistribuirea echitabilă a resurselor devin imperative.
Printre principalele direcții deja lansate se numără creșterea contribuțiilor pentru anumite categorii de venituri, impozitarea progresivă a beneficiilor nejustificate și plafonarea unor sporuri acordate discreționar. Aceste măsuri afectează direct milioane de români, dar sunt doar începutul.
Declarație fără precedent: „Tot ce am promis se va aplica. Altfel, plec.”
Discursul susținut de Ilie Bolojan a fost unul dintre cele mai tranșante din ultimii ani:
„Nu sunt aici să țin scaunul cald. Sunt aici să aplic reforme reale. Dacă ele nu se vor implementa, dacă apar tergiversări sau blocaje politice, nu voi mai fi prim-ministru. Asum totul, până la capăt.”
Este o declarație care rupe tradiția promisiunilor fără urmări. Un mesaj care mută accentul pe responsabilitatea directă și pe legătura dintre încrederea publică și performanța guvernamentală. Este, totodată, un pariu cu final deschis.
Ce urmează: al doilea val de reforme cu mize mari
Premierul a anunțat că până la sfârșitul lunii iulie va prezenta un al doilea pachet fiscal, care va atinge zone mult mai sensibile și adânc înrădăcinate în sistemul public:
-
Reforma pensiilor speciale: eliminarea privilegiilor, recalculări corecte și stabilirea unei vârste minime comune de pensionare;
-
Restructurarea companiilor de stat și autorităților autonome: reducerea numărului de posturi și a consiliilor de administrație supraîncărcate;
-
Descentralizare și digitalizare accelerată: pentru eficientizarea administrației publice centrale și locale;
-
Combaterea evaziunii fiscale: prin modernizarea ANAF și creșterea controalelor fiscale țintite;
-
Reformarea aparatului bugetar: audit extern, disponibilizări și reprofesionalizare a personalului public.
Este un plan ambițios, cu rezistență anticipată din interiorul sistemului, dar considerat vital pentru evitarea colapsului financiar și pentru recâștigarea încrederii contribuabililor.
Reacțiile opoziției: AUR se pregătește de moțiune de cenzură
Între timp, opoziția nu a întârziat să reacționeze. AUR, prin vocea liderului Mihai Enache, a anunțat depunerea unei moțiuni de cenzură, acuzând Guvernul că lovește exact în cei mai vulnerabili – pensionari cu venituri mici, părinți, salariați din medii sărace – fără a atinge adevăratele surse de risipă: pensiile speciale, instituțiile inutile și posturile pe criterii politice.
„Nu putem cere eforturi de jos în sus, fără ca susul să fie atins. Nu putem vorbi de dreptate socială, dacă ignorăm pensiile nesimțite și funcțiile de lux din stat”, a declarat Enache.
Este o reacție politică previzibilă, dar una care exprimă și o parte din nemulțumirea populară. Societatea este divizată, iar reformele propuse vor provoca inevitabil dezbateri și tensiuni.
România, în pragul unei reforme reale?
Premierul Bolojan a transmis clar că refuză politica de cosmetizare și întârziere. Pentru prima dată în ani, reformele nu sunt prezentate ca promisiuni vagi, ci ca angajamente legate de poziția sa. Dacă ele nu se concretizează, a spus-o explicit, va pleca.
Într-un peisaj politic în care „schimbarea” a fost folosită deseori fără fond, acest nou curs poate reprezenta o direcție veritabilă spre reconstrucție. Desigur, succesul depinde nu doar de voința Guvernului, ci și de capacitatea de a naviga printre interese, opoziție, birocrație și, mai ales, presiunea străzii.
Concluzie: Un moment-cheie pentru România
Următoarele săptămâni vor decide dacă Ilie Bolojan poate transforma discursul în acțiune. Dacă pachetul anunțat va fi dus la capăt și dacă echitatea fiscală și responsabilitatea bugetară vor deveni realitate. Pentru milioane de români, obosiți de promisiuni și minciuni, există o ultimă speranță că, poate, lucrurile se pot schimba.
Dacă va reuși, Ilie Bolojan își va câștiga locul în istorie. Dacă nu, a spus-o deja: nu va rămâne nici o zi în plus în funcție. Iar această sinceritate, rar întâlnită în politica românească, este, poate, semnul unui nou început.