Premierul Ilie Bolojan a lansat un avertisment fără precedent, adresat direct primarilor din întreaga țară, privind situația critică a bugetului României și viitorul proiectelor finanțate prin PNRR și alte programe guvernamentale. Mesajul său, transmis pe grupul de lucru al Asociației Municipiilor din România și preluat potrivit Gândul, conține zece puncte-cheie și aduce clarificări cu privire la contractele care vor continua și cele care vor fi oprite definitiv.
Declarația vine într-un moment tensionat, când presiunea pe finanțele publice este mai mare ca oricând, iar Comisia Europeană a transmis avertismente clare: fără o restructurare a cheltuielilor și eliminarea proiectelor fără execuție, România riscă să intre în incapacitate de plată încă din această toamnă.
Situația bugetară – între realitate și constrângeri europene
Ilie Bolojan a explicat, într-un ton tranșant, că România nu mai are capacitatea financiară de a asigura plățile pentru toate contractele de finanțare semnate în ultimii ani. Doar pe componenta PNRR, supracontractarea depășește 20 de miliarde de euro – o sumă uriașă, care depășește cu mult posibilitățile actuale ale bugetului de stat.
Acest deficit nu este singular. Probleme similare apar și în cadrul altor programe majore precum Anghel Saligny, Compania Națională de Investiții (CNI), proiectele de Transporturi, investițiile în Sănătate și Programul Operațional Regional (POR). În toate aceste domenii, promisiunile și contractele semnate depășesc cu mult fondurile disponibile.
„Comisia Europeană ne-a condiționat, pe bună dreptate, să reziliem unilateral toate contractele care nu au lucrările începute. Altfel, ne-am agrava și mai mult situația”, a transmis premierul.
Ce proiecte vor continua și care vor fi oprite
Bolojan a venit cu o serie de precizări clare, pentru a evita confuziile:
Contractele cu un stadiu de execuție peste 30% vor fi continuate și finanțate, chiar dacă nu mai fac parte din PNRR.
Proiectele aflate sub acest prag vor fi analizate individual. Dacă există șanse reale de finalizare până la finalul anului viitor și nu prezintă probleme tehnice sau juridice, vor fi sprijinite.
Cele fără lucrări începute vor fi denunțate unilateral – măsură ce ar urma să elibereze fonduri și să reducă presiunea pe buget.
Un exemplu grăitor este programul „Valul Renovării”, unde s-au semnat contracte în valoare totală de 32 de miliarde de lei, din care 11 miliarde reprezintă supracontractare. Potrivit premierului, aproximativ 5 miliarde de lei din acest program, aferente contractelor fără lucrări semnate, vor fi reziliate.
„Autoritățile au avut trei ani la dispoziție pentru a semna contractele de lucrări. Nu mai putem aștepta”, a subliniat Bolojan.
Riscul intrării în incapacitate de plată
Premierul nu a evitat să vorbească deschis despre cel mai grav scenariu: România ar putea intra în incapacitate de plată în toamnă, dacă nu sunt luate măsuri drastice de reducere a cheltuielilor și creștere a veniturilor.
„Dacă nu luăm aceste măsuri, plus altele, în toamnă vom intra în incapacitate de plată și nu vor mai fi bani nici pentru proiectele deja începute”, a avertizat el.
Această perspectivă sumbră pune presiune uriașă pe Guvern și pe autoritățile locale, mai ales în contextul în care multe investiții aflate în derulare au fost prezentate public drept proiecte strategice, menite să aducă beneficii economice și sociale pe termen lung.
Presiunea Bruxelles-ului și negocierile din vară
Ilie Bolojan a precizat că situația nu este o surpriză pentru Guvern. Problemele au fost identificate și discutate cu Comisia Europeană încă de la finalul lunii iulie, după negocieri dificile.
În urma acestor discuții, Bruxelles-ul a pus condiții stricte: România trebuie să prioritizeze proiectele, să elimine contractele neîncepute și să găsească surse interne de finanțare pentru cele care nu mai intră sub umbrela PNRR.
Aceste concluzii au fost prezentate în ședința de guvern și în întâlnirile coaliției de guvernare, însă punerea lor în practică presupune măsuri dure și nepopulare.
Măsurile vizate de Guvern
Pentru a evita colapsul financiar, Bolojan a anunțat că Guvernul ia în calcul:
Reducerea cheltuielilor bugetare prin tăierea unor programe cu impact redus și amânarea altora.
Creșterea veniturilor prin îmbunătățirea colectării taxelor și impozitelor.
Amânarea unor investiții pentru care nu există finanțare asigurată.
În plus, prioritizarea proiectelor se va face pe criterii stricte, urmând ca decizia finală să fie luată prin memorandum în ședința de guvern.
Reacția premierului despre mandatul său
Într-un moment de sinceritate, Ilie Bolojan a făcut o declarație personală care a atras atenția opiniei publice:
„Având în vedere situația dificilă în care suntem, va fi o ușurare pentru mine când nu voi mai fi premier. Însă, cât voi fi pe această funcție, voi face ceea ce trebuie pentru România.”
Această afirmație arată presiunea uriașă pe care o presupune gestionarea unui guvern în condițiile unei crize bugetare severe și ale unor obligații externe stricte.
Reacția autorităților locale
Mesajul lui Bolojan a venit după ce mii de primari din toată țara au adresat un apel public către Guvern, cerând retragerea unor proiecte legislative care, în opinia lor, ar afecta grav administrația locală și ar bloca servicii publice esențiale pentru milioane de cetățeni.
Edilii au avertizat că tăierile masive de finanțare ar putea duce la blocarea unor lucrări de infrastructură, sisteme de utilități sau proiecte sociale, lăsând comunitățile fără servicii de bază.
Concluzie – un test de rezistență pentru România
Situația prezentată de premier arată clar că România se află în fața unui test financiar și administrativ major. Cu o supracontractare uriașă, presiune din partea Comisiei Europene și un deficit bugetar tot mai mare, Guvernul trebuie să ia decizii rapide și ferme pentru a evita colapsul.
Ilie Bolojan pare conștient că măsurile anunțate nu vor fi populare, dar insistă că ele sunt singura cale pentru a stabiliza finanțele țării și a salva proiectele esențiale. În următoarele luni, modul în care vor fi gestionate aceste decizii va influența nu doar economia, ci și încrederea populației în clasa politică.