O lume împărțită între suveraniști și globaliști
În analiza sa acidă, Cornel Dinu vorbește despre contextul global marcat de tensiuni, crize și confruntări ideologice, în care România pare să repete aceleași greșeli. Fostul internațional remarcă faptul că deciziile luate de premierul Ilie Bolojan, sprijinit de președintele Nicușor Dan, nu ating niciodată „vârful societății”, ci îi afectează în primul rând pe cetățenii de rând.
Editorialistul subliniază împărțirea tot mai vizibilă a lumii între două tabere: suveraniștii, care pun accent pe identitate și demnitate națională, și globaliștii, numiți de multe ori neomarxiști, care vorbesc despre un viitor fără granițe și chiar despre ideea unui guvern mondial. „Acum, lumea doar visează la așa ceva”, spune Dinu, amintind că, de fapt, suveranismul rămâne o componentă inevitabilă a fiecărui popor.
Loviturile politice, suportate de românii de rând
Cornel Dinu atrage atenția că, în timp ce clasa politică își protejează privilegiile, sacrificiile sunt cerute de la populație. Deciziile autorităților nu vizează reducerea avantajelor sau beneficiilor celor aflați la putere, ci împovărează românii simpli, cei care resimt din plin taxele, scumpirile și instabilitatea socială.
„Rămân siderat când văd împărțirea sfidătoare a lumii la noi… sau mai bine zis și la noi”, scrie Dinu, criticând modul în care liderii politici aleg să gestioneze criza și tensiunile din societate.
Un viitor tot mai incert
Editorialul merge mai departe și plasează România în contextul internațional marcat de conflicte majore. Cornel Dinu amintește de ciocnirile dintre Israel și țările arabe, războiul Rusia – Ucraina, dar și tensiunile dintre China și Taiwan. Toate acestea, avertizează el, pot degenera într-un al Treilea Război Mondial, devastator pentru omenire.
Confruntarea dintre ideologiile globaliste și cele suveraniste nu mai este doar teorie, ci se simte zilnic, în deciziile politice și în viețile oamenilor. Iar România, în loc să își protejeze cetățenii, pare să urmeze un traseu în care clasa politică este mereu la adăpost, în timp ce românii obișnuiți suportă nota de plată.