O pierdere uriașă pentru cultura română
România literară este în doliu după moartea criticului și istoricului literar Alex Ștefănescu, care s-a stins din viață la vârsta de 76 de ani, după o grea suferință. Considerat unul dintre cei mai importanți interpreți și apărători ai culturii române contemporane, el lasă în urmă o operă monumentală și un impact de neșters asupra generațiilor de cititori, scriitori și studenți.
Autor al unor volume esențiale pentru înțelegerea literaturii române postbelice, Ștefănescu a fost mai mult decât un critic: a fost un formator de conștiințe, un ghid pentru public și un om care a crezut cu tărie în puterea culturii ca fundament al identității naționale.
Mesajul de condoleanțe al Patriarhului Daniel
La aflarea veștii, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel, a transmis un mesaj de profundă tristețe. În cuvintele sale, liderul BOR a evocat personalitatea lui Alex Ștefănescu ca pe „un exemplu strălucit de bunătate, erudiție și fidelitate față de credință și cultură”.
„Am aflat cu adâncă întristare vestea trecerii din această viaţă, după o lungă şi grea suferinţă, a marelui om de cultură, erudit istoric şi critic literar, domnul Alex Ştefănescu. În aceste momente de întristare, adresăm sincere condoleanţe soţiei şi familiei îndoliate, prietenilor şi tuturor celor îndureraţi care l-au cunoscut sau i-au citit cărţile. Veşnica lui pomenire din neam în neam! Cu părinteşti condoleanţe pentru toţi cei îndoliaţi”, a transmis Patriarhul Daniel.
Un martor atent al literaturii române
Cariera lui Alex Ștefănescu s-a desfășurat de-a lungul a peste cinci decenii, timp în care a urmărit cu rigurozitate evoluția literaturii române. Lucrarea sa monumentală, „Istoria literaturii române contemporane (1941–2000)”, rămâne un volum de referință pentru oricine dorește să înțeleagă parcursul scriitorilor români după al Doilea Război Mondial.
El a fost și un mare admirator al operei eminesciene, dedicând numeroase studii și eseuri poetului național. Ultima sa postare pe rețelele sociale, din ianuarie 2024, avea chiar ca subiect tema morții în poezia lui Mihai Eminescu, fapt interpretat astăzi ca un mesaj tulburător, aproape profetic.
Apropierea de Biserică și rolul educativ
Pe lângă activitatea literară, Ștefănescu a colaborat îndeaproape cu Patriarhia Română. La postul Trinitas TV, el a realizat rubrica „Lecția de literatură”, devenită repede un reper pentru iubitorii de carte. Prin aceste emisiuni, criticul a reușit să aducă literatura în casele oamenilor, explicând frumusețea limbii române și a marilor opere.
Biserica Ortodoxă Română l-a onorat de mai multe ori pentru activitatea sa culturală, oferindu-i distincții precum: Diploma omagială „Sfântul Ioan Gură de Aur” (2015), Diploma și medalia Sfințirii Catedralei Naționale, Ordinul „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul” și, în 2020, Ordinul „Crucea Patriarhală”, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei.
Moștenirea culturală și morală
Pentru lumea literară, Alex Ștefănescu rămâne un reper de profesionalism și pasiune. El nu s-a limitat la rolul de critic, ci a fost un adevărat mentor, un om care a căutat să explice, să ghideze și să formeze gusturi culturale.
Patriarhul Daniel a subliniat în mesajul său acest aspect: „Alex Ștefănescu a fost un intelectual al credinței și al culturii, un om care a știut să îmbine rigoarea științifică cu sensibilitatea sufletească. El a arătat că literatura poate fi și o cale de apropiere de Dumnezeu”.
Ultimul cuvânt al unui critic vizionar
Moartea sa lasă un gol imens, dar și o moștenire spirituală. Prin cărțile publicate, prin conferințe și emisiuni, criticul a creat un testament cultural care va continua să inspire generații viitoare.
Mesajul său final, legat de imaginea morții la Eminescu, capătă astăzi un sens profund: viața omului se sfârșește, dar cultura, credința și valorile pe care le-a apărat rămân pentru eternitate.
România în doliu
Plecarea lui Alex Ștefănescu marchează un moment de tristețe colectivă. În aceste clipe, lumea literară și cea spirituală se unesc pentru a onora un om care a știut să fie deopotrivă critic exigent, profesor generos și credincios dedicat culturii românești.
Așa cum a spus Patriarhul Daniel, „veșnica lui pomenire va rămâne din neam în neam”. Criticul lasă în urmă nu doar cărți și articole, ci și o lecție de viață: aceea că literatura, credința și modestia pot merge împreună pentru a da sens unei întregi națiuni.