Dispariția neașteptată a toboșarului trupei Vunk, Nicu Sârghea, a aruncat o umbră grea peste lumea artistică din România. La doar 48 de ani, un artist cu suflet cald și ritm inconfundabil s-a stins brusc, în urma unui accident vascular cerebral. Cu doar câteva ore înainte de lansarea unei noi piese, Nicu a plecat discret, lăsând în urmă durere, lacrimi și amintiri care vor dăinui.
Un final care a venit în mijlocul muzicii
Trupa Vunk se pregătea să lanseze „Te-am sunat din greșeală” — un nou proiect muzical cu care sperau să atingă inimile publicului. Nimeni nu bănuia că tocmai toboșarul lor, unul dintre fondatorii formației, avea să își ia rămas bun de la această lume exact în acel moment. Colegii au fost devastați. Pe pagina oficială, au transmis un mesaj copleșitor despre prietenul lor, despre colegul care le-a fost alături mai bine de două decenii.
Potrivit Antena 3 CNN, Nicu Sârghea a suferit un AVC și nu a mai putut fi salvat, în ciuda intervențiilor medicale rapide.
O viață de scenă, zeci de ani în slujba muzicii
Nicu Sârghea a pus bazele trupei Vunk alături de Cornel Ilie în 1994. Era omul din spatele tobelor, dar și omul din spatele multor zâmbete. Întotdeauna discret, dar esențial. Nu era doar un muzician, era o stare de spirit — omul care îți dădea încredere că totul va merge bine. Colegii îl descriu ca fiind sufletist, loial și plin de energie bună.
Fiecare concert purta amprenta sa, fiecare piesă era pătrunsă de ritmul lui — puternic, curat și plin de emoție. Pentru public, era motorul din spatele melodiei. Pentru colegi, era un prieten de nădejde.
O glumă amară și o fotografie de adio
Cu doar o zi înainte de tragedie, Nicu postase o poză din tinerețe pe rețelele sociale. Un fan i-a scris: „Ce tânăr erai acolo!”, iar răspunsul lui a fost scurt, dar uluitor: „N-am murit”. La doar 24 de ore după, aceste cuvinte au căpătat o încărcătură sfâșietoare.
Reacțiile nu au întârziat să apară. Zeci de mii de oameni au distribuit mesajul trupei, iar comentariile au fost dominate de lacrimi și șoc.
Fanii în lacrimi: „Acum cânți pentru îngeri…”
Peste tot în țară, fanii au reacționat cu mesaje pline de emoție:
„Ai fost o parte din adolescența mea. Acum, faci parte din cer. Cântă acolo sus, Nicu, și fă cerul să vibreze cum făceai cu noi aici.”
„Omul ăsta era mereu vesel. L-am întâlnit la un concert la Iași. Mi-a dat o tobă mică, zicând că poate într-o zi cântăm împreună. Azi am plâns cu toba în mână.”
„Zicea mereu că trăiește pentru muzică. Azi, muzica plânge pentru el.”
Mai mult decât un toboșar: un simbol
Toboșarii sunt adesea în spatele scenei. La propriu. Dar Nicu Sârghea nu putea fi ascuns. Prezența lui se simțea oriunde. Din backstage, din glumele din culise, din fiecare bătaie pe tobă care ridica o sală întreagă în picioare.
Nu era doar un muzician. Era un creator de emoție. Cu el pe scenă, Vunk devenea mai mult decât o trupă: devenea un spectacol complet. Energia lui, zâmbetul larg, replicile memorabile — toate rămân acum în amintirea celor care au avut privilegiul să-l cunoască.
Ultimul omagiu: „Ritmul tău nu se va opri niciodată”
A murit un artist. Dar nu și amintirea lui. În inimile celor care i-au ascultat muzica, în inimile colegilor săi și în ritmul care încă bate în piesele Vunk, Nicu Sârghea trăiește.
Fiecare concert de acum va fi și un omagiu. Fiecare piesă nouă va duce mai departe energia lui. A fost un toboșar, dar a lăsat o moștenire de artist complet.