Doliu în lumea artistică: Valentin „Vălică” Petricenco, fondatorul trupei Proconsul, a încetat din viață la o vârstă prea fragedă
România artistică este în doliu. Valentin Petricenco, cunoscut publicului sub numele de „Vălică” și fondator al trupei Proconsul, s-a stins din viață, lăsând în urmă o comunitate marcată de pierdere, un gol imens în lumea muzicii și o poveste de viață impresionantă. Dispariția sa nu este doar sfârșitul unei cariere, ci sfârșitul unei prezențe care a adus lumină, bucurie și ritm timp de mai bine de trei decenii.
Pentru cei care l-au cunoscut, Vălică nu a fost doar toboșarul din Proconsul. A fost un om cald, discret, loial și pasionat, un adevărat simbol al prieteniei și al modestiei. Un om care a știut să aducă echilibru și emoție nu doar în spatele tobelor, ci și în inimile colegilor, ale prietenilor și ale fanilor.
O viață dedicată muzicii și prieteniei
Valentin Petricenco a fost mai mult decât un muzician. A fost spiritul tăcut al trupei Proconsul, un artist complet care a stat mereu în spatele scenei, dar a susținut cu demnitate și dedicare fiecare moment din viața muzicală a trupei. Timp de 30 de ani, a fost liantul invizibil care a legat sunetele, emoțiile și oamenii.
Concertele nu erau doar evenimente muzicale – erau momente de comuniune între suflete, iar prezența lui Vălică în culise aducea liniște, încredere și bucurie. Zâmbetul lui, replicile glumețe și energia caldă au devenit parte din identitatea Proconsul.
„Vali nu mai este… Vălică al nostru a plecat…”, au scris colegii din trupă, într-un mesaj emoționant care a zguduit fanii din toată țara. Cuvintele au fost simple, dar pline de durere. Pentru că Vălică era mai mult decât un coleg – era o parte din familie.
Un om demn, care a luptat în tăcere
În anul 2019, din cauza unor probleme grave de sănătate, Valentin a fost nevoit să se retragă din activitatea artistică. A fost o despărțire care a durut – de scenă, de public, de trupa pe care o formase. Dar, cu discreția care l-a caracterizat toată viața, nu s-a plâns. Nu a cerut compasiune. A trăit cu demnitate și cu speranța că muzica va merge mai departe.
Iar ea chiar a mers mai departe. Fiul său, Pavel Petricenco, a preluat rolul de toboșar în trupă, transformând suferința în omagiu. Prin mâinile fiului său, Valentin a continuat să existe în fiecare concert, în fiecare bătaie de tobă. A fost, poate, cea mai frumoasă moștenire pe care o putea lăsa.
Mii de mesaje, un singur glas: recunoștință
Dispariția lui Vălică a fost resimțită profund de fani, artiști, prieteni și colegi. Rețelele sociale au fost inundate de mesaje de condoleanțe, amintiri și omagii. Fiecare mesaj – o dovadă că omul din spatele tobelor nu era doar parte din trupă, ci parte din viețile celor care l-au ascultat.
„Drum lin, Vali! Ai fost un zâmbet în backstage și o inimă care bătea pentru toți noi.”
„Concertul fără tine nu va mai fi niciodată la fel. Dar vom bate din palme, în tăcere, pentru tine.”
„Ne pleacă legendele… Dumnezeu să-l primească în lumină și liniște!”
Un artist adevărat nu dispare niciodată
Este greu de acceptat că Valentin Petricenco nu mai e fizic alături de noi. Dar prezența lui rămâne vie, în memoria muzicii, în sufletul celor care l-au iubit și în energia fiecărui concert în care fiul său va urca pe scenă. Fiecare acord, fiecare ritm va duce mai departe povestea unui om care a pus suflet în tot ce a făcut.
Vălică a fost o inimă care bătea pentru prietenie, pentru artă și pentru adevăr. A ales mereu modestia în locul expunerii, a ales să iubească fără a cere nimic în schimb. Tocmai de aceea, cei care l-au cunoscut nu îl vor uita niciodată.
Un ultim omagiu
Astăzi, pe scena vieții, un scaun rămâne gol. Dar muzica nu se oprește. Pentru că Valentin Petricenco nu a fost doar un muzician – a fost un simbol. A trăit frumos, a dăruit tot ce a avut mai bun și a plecat discret, așa cum a trăit.
Drum lin, Vălică. Ritmul tău nu se va opri niciodată. Iar noi te vom auzi de fiecare dată când Proconsul va urca pe scenă și va începe să cânte. Ai fost și vei rămâne o inimă care bate pentru eternitate.